domenica 11 ottobre 2009

Vierno










P’o cielo arie e tempesta,
sole nascosto…
fra terra e mare
nuvule a cetenare.

Cu e primme fridde ven’a
pucundria,
vierne trase…
che malinconia.
Si na speranza tiene
‘rint’o core,
lenta e triste
se ne more !
Addio sole d’estate
‘e serenate,
cantate p’e ciardine
e meiez’e vie.
Addio nuttete belle,
cieli puntiat’e stelle,
si site nammurate
e và lassate
che malinconia !
Vola n’auciello,
‘spirzo miezo
e snez’ammmore
comme sciperzo
và stu core.
Scorre pe’ titte l’acuqa
e miez’e vie,
vierno trase
che nustalgia !
Addio carezze, vase,
addio surrise
miez’addore d’e sciure
je panni ‘spase…
Addio sole d’estate,
addio tiempe passate,
si siete nammurate
e va’ lassate
che pucundria !
P’ò cielo aria e tempeste
oj bella estate, addio…
more ll’ammore mio

e vierno trase.

Nessun commento:

Posta un commento